JE SUIS MALADE - Original by Serge Lama Je ne rêve plus je ne fume plus Je n'ai même plus d'histoire Je suis sale sans toi je suis laid sans toi Je suis comme un orphelin dans un dortoir Je n'ai plus envie de vivre ma vie Ma vie cesse quand tu pars Je n'ai plus de vie et même mon lit Se transforme en quai de gare Quand tu t'en vas Je suis malade complètement malade Comme quand ma mère sortait le soir Et qu'elle me laissait seul avec mon désespoir Je suis malade parfaitement malade T'arrives on ne sait jamais quand Tu repars on ne sait jamais où Et ça va faire bientôt deux ans Que tu t'en fous Comme à un rocher comme à un péché Je suis accroché à toi Je suis fatigué je suis épuisé De faire semblant d'être heureux quand ils sont là Je bois toutes les nuits mais tous les whiskies Pour moi ont le même goût Et tous les bateaux portent ton drapeau Je ne sais plus où aller tu es partout Je suis malade complètement malade Je verse mon sang dans ton corps Et je suis comme un oiseau mort quand toi tu dors Je suis malade parfaitement malade Tu m'as privé de tous mes chants Tu m'as vidé de tous mes mots Pourtant moi j'avais du talent avant ta peau Cet amour me tue et si ça continue Je crèverai seul avec moi Près de ma radio comme un gosse idiot Écoutant ma propre voix qui chantera Je suis malade complètement malade Comme quand ma mère sortait le soir Et qu'elle me laissait seul avec mon désespoir Je suis malade c'est ça je suis malade Tu m'as privé de tous mes chants Tu m'as vidé de tous mes mots Et j'ai le cour complètement malade Cerné de barricades t'entends je suis malade "De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată... " Am un viciu. Imi place sa vorbesc despre ceea ce n-am habar. De exemplu despre iubire ... Totul incepe cu o privire. Atractia la prima vedere. Cea mai interesanta parte. Dupa ce ti se “aprinde beculetul” incepi sa cauti o multime de cai, firesti sau nefiresti, simple sau elaborate(depinde de persoane), pentru a intra in vorba cu persoana respectiva. Urmeaza etapa conversatiei. Care de multe ori este o etapa e tachinarii. E atat de incitant! Deja ambii “inculpati” isi doresc cu ardoare sa parcurga toate etapele plictisitoare gen intrebarile “cum te cheama?unde inveti/lucrezi?bei ceva?esti single?” BLA.BLA.BLA. Ideea e ca ambii se gandesc numai la senzatia unui sarut.Sarutul e un pas foarte important in acest proces. In functie de cum s-a desfasurat se decide daca atractia ramane pura atractie sau se transforma in indragosteala! Cum iti dai seama de diferenta dintre atractie si indragosteala? Spre deosebire de atunci cand esti atras de cineva, cand esti indragostit incepi sa vezi in viitor. Incepi sa vrei mai mult decat un cotact fizic. De fapt, ai vrea numai sa simti prezenta persoanei respective langa tine. Ai vrea sa o descoperi din toate punctele de vedere. Nu sa o cunosti. E putin spus. Ci sa-i descoperi tot ce are de ascuns..incepand de la cele mai intime parti ale trupului pana la cele mai intime parti ale sufletului. Si daca iti doresti chestia asta, te poti declara indragostit. Si acum, in acest stadiu, e cel mai frumos. Pentru ca in primul rand e incitant si interesant misterul pe care-l detine persoana de care esti indragostit. Si in al doilea rand, tu deja ti ai creat o imagine despre cum ai vrea sa fie persoana respectiva sau cum ar putea arata acele parti pe care tu vrei sa le explorezi. Ti le imaginezi, abia astepti sa le savurezi prezenta si, pasionat de acestea, te gandesti ca nimic n ar putea sa te scoata din aceasta euforie. Indragosteala tine pana in momentul in care ai descoperit toate acele lucruri dupa care tanjeai. Si acum e punctul culminant. Acum se decide daca se infiripa sau nu un SENTIMENT. Odata dezvaluit caracterul si intreaga alura misterioasa a acele persoane, interesul si curiozitatea risca sa piara. Totul a fost incitant pana aici. Pentru ca scopul acesta era: descoperirea persoanei. Descoperirea comorii. Dar depinde daca-ti place sau nu ce ai gasit in cufar. Poate ai gasit aur sit u voiai pietre pretioase...Poate le-ai gasit pe amandoua dar habar n ai ce sa faci eu ele...probabil ti se par prea valoroase si ti-e teama sa nu le pierzi! Asa ca te multumesti doar cu senzatia frumoasa si plina de siguranta pe care o aveai in timp de explorai. Sau poate pur si simplu nu vrei sa te complici valorificand ce ai gasit..Si te retragi explorand dupa o alta comoara!. Dar, mai exista o varianta. Varianta in care o data ce ai descoperit aurul din cufar, esti atat de fericit incat te hotarasti sa-l valorifici si sa traiesti toata viata din el! Daca dupa ce ai descoperit tot, continui sa adori fiecare defect si fiecare parte buna sau negative a acelei finite, si simti ca te completezi cu aceasta, fiind dependent de vocea sa, de mangaierea sa, de tot ce inseamna acea fiinta...daca ce-ai descoperit te incanta si te determina sa o doresti si mai mult in viata ta....daca o simpla discutie despre ea te face sa crezi ca se discuta despre tine..si tot ce e legat de ea are legatura cu tine...daca uitandu-te la acea persoana vei privi ca intr –o oglinda superba in care-ti sunt diminuate sau eliminate toate defectele si iti sunt completate toate lipsurile , daca viata ta, incepand cu patul in care dormi si mancarea de zi cu zi pana la experientele placute sau nefaste traite zilnic, sunt imparite in doi, daca anii si greutatile trec peste doi ca si cum ar trece peste unul singur, mai puternic si mai pregatit de lupta....atunci indragosteala s-a sfarsit de mult si a lasat loc unui sentiment ceresc: Iubirea. Iubirea insa se numeste iubire doar daca este din ambele parti. Sunt multe cazuri triste, in care oamenii ajung sa iubeasca iluzii...din dorinta de a avea “aurul” din comoara...ei nu mai vad pietrele care sa ascund in ea. Este trist sa te implici intr o relatie daca observi ca indragosteala tinde sa evolueze spre un sentiment. Trist in cazul in care observi ca la celalalt totul a ramas la fel. Intr- o iubire, nu exista cineva care sa iubeasca mai mult sau mai putin, mai puternic sau mai potolit, care sa arate mai mult sau mai putin. Aceasta nu e iubire. In iubire exista o lege care sfideaza orice stiinta si anume, in iubire 1+1=1.

...

DACA VREI SI CREZI TOTUL ESTE POSIBIL!